Un avocat penal este un avocat specializat in drept penal, care este un expert in tratarea cauzelor complexe si apararea justitiei in fata instantelor de prim grad de jurisdictie si de instructie.

Este un profesionist care este dedicat reprezentarii persoanelor care au fost victime ale unei infractiuni sau au fost acuzate ca participa la un eveniment care a incalcat reglementarile legale din Codul Penal.

Un avocat penal este responsabil pentru efectuarea urmatoarelor servicii juridice:

• Infractiuni impotriva persoanelor
• Crima impotriva libertatii
• Crima impotriva onoarei
• Infractiunea de agresiune sexuala si abuz sexual
• Infractiuni impotriva patrimoniului si ordinii socio-economice
• Infractiuni impotriva drepturilor lucratorilor
• Infractiuni impotriva sanatatii publice si a traficului de droguri
• Criminalitatea impotriva sigurantei rutiere.
• Crima de abandon de familie
• Procesul contraventional

Drept penal

Dreptul penal este ramura de drept care este responsabila pentru colectarea calculului legilor juridice care reglementeaza drepturile si libertatile persoanelor fizice.

In momentul in care una dintre dispozitiile de mai sus nu este conforma cu aceasta de catre un membru al societatii, dreptul penal ar stabili consecintele juridice in ceea ce priveste sanctiunile si masurile de securitate pentru protectia persoanei in cauza.

Trebuie sa se recurga la dispozitiile dreptului penal, intr-un moment in care este necesara aplicarea legilor in apararea demnitatii, libertatilor si drepturilor persoanei. Apelati aici daca aveti vreo problema juridica in Israel.

Principiile dreptului penal

Dreptul penal are ca scop protejarea ordinii sociale, prin urmare, are o serie de principii de baza dupa care este guvernata:

• Principiul legalitatii penale:Aceasta se refera la necesitatea de a include in reglementarile legale, orice tip de infractiune care presupune negarantarea sigurantei publice.
• Principiul binelui juridic: Sanctiunile penale trebuie sa fie in conformitate cu valorile legale si sa indeplineasca binele.
• Principiul de fapt:Dreptul penal pedepseste „fapta” savarsita de o persoana in sensul de a efectua o actiune negativa fara a interfera cu aspecte precum modul de a fi. Ea pedepseste doar actiunile care priveaza cealalta persoana de libertatea lor.
• Principiul vinovatiei:Fiecare persoana este nevinovata, cu exceptia cazului in care adevarata vinovatie a inculpatului este dovedita in fapt.
• Principiul pedepsei umanitare:Sanctiunile trebuie adaptate la infractiunea comisa fara a include actiuni considerate crude sau degradante.
• Principiul proportionalitatii:Aceasta inseamna evitarea utilizarii de sanctiuni sau sanctiuni care implica privarea de libertate a subiectului.
• Principiul neretroactivitatii legii penale: Aceasta se refera la imposibilitatea de a pedepsi cetatenii care au comis o actiune interzisa inainte de momentul emiterii refuzului lor.
• Principiul Pro-Reo:In cazul in care nu exista suficiente dovezi pentru a pune sub acuzare o persoana, aceasta va fi considerata gratuita. Inculpatul (inculpatul) va fi favorizat.
• Principiul prezumtiei de nevinovatie: „Fiecare persoana este nevinovata pana la dovedirea vinovatiei.”
• Principiul Onus Probandi: Aceasta se refera la ponderea prezentarii probelor complete pentru condamnarea inculpatului.

Cum va va apara un avocat penal?

Toti avocatii specializati in diferite ramuri ale dreptului indeplinesc mai multe functii, cu toate acestea, un avocat penal are o mare responsabilitate in dezvoltarea fiecareia dintre competentele sale cu o atentie deosebita si delicatete.

Modul in  care au evoluat drepturile omului

O dezvoltare semnificativa in gandirea drepturilor omului a avut loc in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, intr-o perioada de revolutie si de identitati nationale emergente.

Declaratia Americana de Independenta (1776) s-a bazat pe intelegerea ca anumite drepturi, cum ar fi „viata, libertatea si cautarea fericirii”, erau fundamentale pentru toti oamenii. In mod similar, Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului (1789) a contestat autoritatea aristocratiei si a recunoscut „libertatea, egalitatea si fraternitatea” indivizilor. Aceste valori au avut ecou si in Bill of Rights a Statelor Unite (1791), care a recunoscut libertatea de exprimare, religie si prese, precum si dreptul la intrunire „pasnica”, proprietate privata si un proces echitabil.

Baronii englezi l-au fortat pe tiranic regele Ioan sa semneze Magna Carta in 1215. Secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX au vazut progrese continue in progresul social, de exemplu, in abolirea sclaviei, furnizarea pe scara larga a educatiei si extinderea drepturilor politice. In ciuda acestor progrese, activitatea internationala privind drepturile omului a ramas slaba. Atitudinea generala a fost ca natiunile puteau face ceea ce le place in interiorul granitelor lor si ca alte tari si comunitatea internationala mai larga nu au niciun temei pentru a interveni sau chiar pentru a ridica ingrijorari atunci cand drepturile sunt incalcate.

Acest lucru este exprimat in termenul „suveranitate a statului”, care se refera la ideea ca oricine are autoritatea politica intr-o tara are puterea de a conduce si de a adopta legi asupra acelui teritoriu. Important este ca tarile convin sa recunoasca reciproc aceasta suveranitate. Procedand astfel, ei sunt de acord sa se abtina de la amestecul in afacerile interne sau externe ale altor state suverane.

Cu toate acestea, atrocitatile si incalcarile drepturilor omului care au avut loc in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au galvanizat opinia la nivel mondial si au facut din drepturile omului o preocupare universala.