Legenda lui Mos Craciun deriva direct de la cei care din cele mai vechi timpuri au impodobit figura Sfantului Nicolae din Bari (cca. 280-cca. 350), episcop de Myra si sfant care, potrivit traditiei, si-a dat toate bunurile saracilor pentru a deveni calugar si episcop, intotdeauna distins prin generozitatea sa fata de copii.

In Evul Mediu, legenda Sfantului Nicolae a prins radacini extraordinare in Europa, in special in Italia (ramasitele sale au fost transferate in orasul italian Bari in 1087), precum si in tari germanice, cum ar fi statele germane si olandeze.

In special in Olanda, figura sa a dobandit o usurare remarcabila, in masura in care a devenit patronul marinarilor olandezi si al orasului Amsterdam. Cand olandezii au colonizat New Amsterdam (astazi Insula Manhattan), au ridicat o imagine a Sfantului Nicolae si au facut tot ce au putut pentru a-si mentine cultul si traditiile in Lumea Noua. La Casaluimoscraciun.ro poti vizita un loc magic pentru copii.

Devotamentul imigrantilor olandezi fata de Sfantul Nicolae a fost atat de profund si, in acelasi timp, atat de pitoresc si izbitor incat, in 1809, scriitorul american Washington Irving (1783-1859) a desenat o imagine foarte vie si satirica a acestora (si a altor obiceiuri olandeze) intr-o carte intitulata Istoria New York-ului a lui Knickerbocker.

In cartea lui Irving, Sfantul Nicolae a fost deposedat de atributele episcopale si transformat intr-un om mai in varsta, grasan, generos, zambitor. Dupa ce a ajuns la New York la bordul unei nave olandeze, a aruncat cadouri prin cosurile de fum ale caselor, peste care a zburat datorita unui cal zburator care a tarat o sanie prodigioasa.

Faptul ca Washington Irving a numit acest personaj „gardian al New York-ului” a facut ca popularitatea sa sa se reverse si sa se raspandeasca la americanii de origine engleza, care au inceput, de asemenea, sa-si sarbatoreasca petrecerea in fiecare 6 decembrie si care au transformat olandezii „Sinterklaas” sau „Sinter Klaas” in „Mos Craciun” american.

Figura lui Mos Craciun in New York

La cativa ani dupa publicarea cartii lui Irving, figura lui Mos Craciun a capatat o popularitate atat de mare pe Coasta de Est a Statelor Unite, incat, in 1823, un poem anonim intitulat O vizita a Sfantului Nicolae, publicat in ziarul Sentinel din New York, a gasit o primire senzationala si a contribuit foarte mult la evolutia trasaturilor tipice ale personajului.

Desi publicata fara numele unui autor, poezia a fost scrisa de un obscur profesor de teologie, Clement Moore, care a dedicat-o numerosilor sai copii si nu a prevazut niciodata ca o ruda a sa o va trimite la un ziar pana in 1862, deja octogenara, Moore nu-i va recunoaste calitatea de autor.

In poem, Sfantul Nicolae a aparut pe o sanie trasa de reni si impodobita cu clopote sonore. Statura sa a devenit mai scurta si mai groasa si a dobandit unele caracteristici apropiate de reprezentarea traditionala a gnomilor (pe care tocmai unele vechi legende germanice le considerau rasplatitori traditionali sau pedepsitori ai copiilor).

Craciunul de-a lungul timpului

In jurul anului 200 d.Hr., Clement de Alexandria a scris: Sunt cei care au hotarat nu numai anul nasterii Domnului nostru, ci si ziua; si ei spun ca a avut loc in anul 28 al lui August si in a 25-a zi a [lunii egiptene] Pachon [20 mai]… Mai mult, altii spun ca El s-a nascut pe 24 sau 25 de Pharmuthi [aprilie 20 sau 21].

Diferiti factori au contribuit la alegerea zilei de 25 decembrie ca data de sarbatoare: era data solstitiului de iarna din calendarul roman si era la noua luni dupa 25 martie, data echinoctiului de primavara si o data legata de conceptia Isus (sarbatorit ca Sarbatoarea Bunei Vestiri).

Craciunul a jucat un rol in controversa ariana din secolul al IV-lea. Dupa ce aceasta controversa si-a urmat cursul, proeminenta sarbatorii a scazut timp de cateva secole. Sarbatoarea si-a recapatat proeminenta dupa anul 800, cand Carol cel Mare a fost incoronat imparat in ziua de Craciun.

In Anglia puritana, Craciunul a fost interzis, puritanii considerand-o o inventie catolica si, de asemenea, asociind ziua cu betia si alte comportamente necorespunzatoare. [42] A fost restabilita ca sarbatoare legala in Anglia in 1660, cand legislatia puritana a fost declarata nula si neavenita, dar a ramas nereputabila in mintea unora.

La inceputul secolului al XIX-lea, festivitatile si slujbele de Craciun s-au raspandit odata cu aparitia Miscarii Oxford in Biserica Angliei, care a subliniat centralitatea Craciunului in crestinism si caritatea fata de saraci, impreuna cu Washington Irving, Charles. Dickens, si alti autori care pun accent pe familie, copii, bunavointa, daruirea de cadouri si Mos Craciun (pentru Irving), [44] sau Mos Craciun (pentru Dickens).

La vremea secolului al II-lea, „cele mai vechi inregistrari bisericesti” indica faptul ca „crestinii isi aminteau si sarbatoreau nasterea Domnului”, o „observare [care] a izvorat organic din devotamentul autentic al credinciosilor de rand”.  Desi Craciunul nu a aparut pe listele de sarbatori oferite de scriitorii crestini timpurii Irineu si Tertulian,Cronograful din 354 consemneaza ca o sarbatoare de Craciun a avut loc la Roma cu opt zile inainte de calendele lunii ianuarie.  Aceasta sectiune a fost scrisa in anul 336 d.Hr., in timpul scurtului pontificat al Papei Marcu.