Prognoza economica este procesul de a face predictii despre economie. Prognozele pot fi realizate la un nivel ridicat de agregare – de exemplu pentru PIB, inflatie, somaj sau deficitul fiscal – sau la un nivel mai dezagregat, pentru anumite sectoare ale economiei sau chiar anumite firme. Prognoza economica este o masura pentru a afla prosperitatea viitoare a unui model de investitii si este activitatea cheie in analiza economica.

Multe institutii se angajeaza in prognoza economica: guverne nationale, banci centrale, consultanti si entitati din sectorul privat, cum ar fi think-tank-uri, companii si organizatii internationale precum Fondul Monetar International, Banca Mondiala si OCDE. O gama larga de prognoze sunt colectate si compilate de „Consensus Economics”.

Unele prognoze sunt produse anual, dar multe sunt actualizate mai frecvent, in functie de necesitatea actualizarii acestora, pentru anumite entitati (particulare sau de stat) – cum ar fi oameni de afaceri, bankeri sau banci, reprezentanti ai unor companii, investitori, state si guverne.

Economistul ia in considerare in mod obisnuit riscurile (adica, evenimente sau conditii care pot face ca rezultatul sa varieze fata de estimarile initiale). Aceste riscuri ajuta la ilustrarea procesului de rationament utilizat pentru a ajunge la cifrele de prognoza finale. Economistii folosesc de obicei comentariile impreuna cu instrumente de vizualizare a datelor, cum ar fi tabele si diagrame, pentru a-si comunica prognoza. In pregatirea prognozelor economice au fost utilizate o varietate de informatii in incercarea de a creste acuratetea.

Totul, de la date macroeconomice, microeconomice, date de piata din viitor, machine-learning (retele neuronale artificiale) si studii comportamentale umane, au fost toate folosite pentru a realiza previziuni mai bune. Prognozele sunt folosite intr-o varietate de scopuri. Guvernele si intreprinderile folosesc previziunile economice pentru a le ajuta sa-si determine strategia, planurile multianuale si bugetele pentru anul urmator. Analistii bursieri folosesc previziuni pentru a-i ajuta sa estimeze evaluarea unei companii si a actiunilor acesteia.

Economistii selecteaza care variabile sunt importante pentru subiectul in discutie. Acestia pot utiliza analiza statistica a datelor istorice pentru a determina relatiile aparente dintre anumite variabile independente si relatia lor cu variabila dependenta studiata. De exemplu, in ce masura modificarile preturilor locuintelor au afectat valoarea neta a capitalului populatiei in general, in trecut? Aceasta relatie poate fi apoi folosita pentru a prognoza viitorul.

Adica, daca se asteapta ca preturile locuintelor sa se schimbe intr-un anumit mod, ce efect ar avea asta asupra valorii nete viitoare a capitalului populatiei? Prognozele se bazeaza in general pe date esantionate, mai degraba decat pe o populatie completa, ceea ce introduce incertitudine.

Economistul efectueaza teste statistice si dezvolta modele statistice (folosind adesea analiza de regresie) pentru a determina care relatii descriu sau prezic cel mai bine comportamentul variabilelor studiate. Datele istorice si ipotezele despre viitor sunt aplicate modelului pentru a ajunge la o prognoza pentru anumite variabile.

Surse de prognoza

Domeniul de aplicare global

Perspectiva economica este analiza de doua ori pe an a OCDE, a principalelor tendinte si perspective economice pentru urmatorii doi ani. FMI publica raportul World Economic Outlook de doua ori pe an, care ofera o acoperire globala cuprinzatoare. FMI si Banca Mondiala produc, de asemenea, Perspective economice regionale, pentru diferite parti ale lumii.

Exista, de asemenea, companii private, cum ar fi The Conference Board si Lombard Street Research, care ofera prognoze economice globale.

Prognozele SUA

Biroul de Buget al Congresului din SUA (CBO) publica anual un raport intitulat „Bugetul si perspectivele economice”, care acopera in primul rand perioada urmatoare, de zece ani. Membrii Consiliului Guvernatorilor Rezervei Federale din SUA sustin, de asemenea, discursuri, ofera marturii si emit rapoarte pe parcursul anului care acopera perspectivele economice. Bancile Regionale Federale de Rezerva, cum ar fi St Louis Federal Reserve Bank, ofera, de asemenea, prognoze.

Bancile mari precum Wells Fargo si JP Morgan Chase ofera rapoarte economice si buletine informative.

Previziuni europene

De asemenea, Comisia Europeana publica trimestrial previziuni macroeconomice cuprinzatoare pentru tarile sale membre – primavara, vara, toamna si iarna.

Combinarea previziunilor

Prognozele din mai multe surse pot fi combinate aritmetic, iar rezultatul este adesea denumit prognoza de consens. Un volum mare de informatii de prognoza este publicat de firme private, banci centrale si agentii guvernamentale pentru a raspunde cererii puternice de date de prognoza economica. Consensus Economics aduna previziunile macroeconomice intocmite de o varietate de prognozatori si le publica in fiecare luna. Revista The Economist ofera in mod regulat si un astfel de instantaneu, pentru o gama mai restransa de tari si variabile.

Metode de prognoza

Procesul de prognoza economica este similar cu analiza datelor si are ca rezultat valori estimate pentru variabilele economice cheie in viitor. Un economist aplica tehnicile econometriei in procesul lui de prognoza.

Pasii tipici pot include:

1. Domeniul de aplicare: variabilele economice cheie si subiectele pentru comentariul prognozelor sunt determinate in functie de nevoile publicului prognozat.
2. Revizuirea literaturii de specialitate: comentariile din surse cu perspectiva la nivel de rezumat, cum ar fi FMI, OCDE, Rezerva Federala din SUA si CBO ajuta la identificarea tendintelor, problemelor si riscurilor economice cheie. Un astfel de comentariu poate ajuta, de asemenea, prognozatorul cu propriile ipoteze, oferindu-i si alte previziuni cu care sa le compare.
3. Obtine date de intrare: Datele istorice sunt adunate pe variabile economice cheie. Aceste date sunt continute in surse tiparite si electronice, cum ar fi baza de date FRED sau Eurostat, care permit utilizatorilor sa interogheze valorile istorice pentru variabilele de interes.
4. Determinarea relatiilor istorice: Datele istorice sunt utilizate pentru a determina relatiile dintre una sau mai multe variabile independente si variabila dependenta aflata in studiu, adesea prin utilizarea analizei de regresie.
5. Model: Intrarile de date istorice si ipotezele sunt utilizate pentru a dezvolta un model econometric. Modelele aplica de obicei un calcul unei serii de intrari pentru a genera o prognoza economica pentru una sau mai multe variabile.
6. Raport: Rezultatele modelului sunt incluse in rapoarte care includ de obicei grafice informative si comentarii pentru a ajuta cititorul sa inteleaga prognoza.

Prognozatorii pot utiliza modele computationale de echilibru general sau modele dinamice stocastice de echilibru general. Acestea din urma sunt adesea folosite de bancile centrale.

Metodele de prognoza includ modele econometrice, prognoze consensuale, analiza bazei economice, analiza Shift-share, modelul input-output si modelul Grinold si Kroner.

Banca Mondiala ofera indivizilor si organizatiilor un mijloc de a rula propriile simulari si prognoze folosind platforma sa iSimulate.

Exactitatea prognozei

Exista multe studii pe tema acuratetei prognozei. Precizia este unul dintre criteriile principale, daca nu chiar principalul criteriu utilizat pentru a evalua calitatea prognozei. Performanta prognozarii pare sa fie dependenta de timp, unde unele evenimente exogene afecteaza calitatea prognozei. Intrucat previziunile expertilor sunt in general mai bune decat previziunile bazate pe piata, performanta prognozelor depinde de mai multi factori: model, economie politica, stabilitate financiara etc.

Prognoze si Marea Recesiune

Criza financiara si economica care a izbucnit in 2007 – probabil cea mai grava de la Marea Depresiune din anii 1930 – nu a fost prevazuta de majoritatea prognozatorilor, chiar daca cativa analisti au prezis-o de ceva timp (de exemplu, Nouriel Roubini si Robert Shiller). Esecul de a prognoza „Marea Recesiune” a provocat multe dezbateri in aceasta profesie. Insasi Regina Elisabeta a Marii Britanii a intrebat de ce nimeni nu a observat ca o criza a creditelor era pe cale sa se intample, iar un grup de economisti – experti din mediul de afaceri, autoritatile sale de reglementare, mediul academic si guvern – a incercat sa explice reginei, printr-o scrisoare, care au fost cauzele.

Nu era doar prognoza Marii Recesiuni, ci si impactul acesteia, unde era clar ca economistii se luptau.

Prognoza financiara

O prognoza financiara este o estimare a rezultatelor financiare viitoare pentru o companie sau un proiect, aplicata de obicei in bugetare, bugetare de capital si/sau evaluare. In functie de context, termenul se poate referi si la indrumarile (trimestriale) privind castigurile companiei listate. Pentru o tara sau economie, este importanta Prognoza economica. Acest tip de prognoza este folosit si de catre terti (sau specialisti angajati de terti), pentru a stii daca merita investitia intr-o anumita companie, domeniu, etc.

De obicei, folosind datele istorice interne de contabilitate si vanzari, pe langa datele externe ale industriei si indicatorii economici, o prognoza financiara va fi predictia modelata de analist a rezultatelor companiei in termeni financiari pe o anumita perioada de timp. (Pentru analiza fundamentala, analistii folosesc adesea si informatiile pietei bursiere, cum ar fi maximul de 52 de saptamani al preturilor actiunilor, pentru a-si spori analiza preturilor actiunilor).

Se poate spune ca aspectul cheie al pregatirii unei previziuni financiare este prezicerea veniturilor; costurile viitoare, fixe si variabile, precum si capitalul, care pot fi apoi estimate in functie de vanzari prin „analiza de dimensiune comuna” – unde relatiile sunt derivate din rapoarte financiare istorice si alte relatii contabile. In acelasi timp, elementele rezultate trebuie sa se refere la operatiunile afacerii:

In general, cresterea veniturilor va necesita cresteri corespunzatoare ale capitalului de lucru, mijloacelor fixe si finantarii asociate; iar pe termen lung, profitabilitatea (si alti indicatori financiari) ar trebui sa tinda spre media industriei;

Exista o literatura extinsa cu privire la acuratetea prognozelor analistilor privind evolutia veniturilor, profitului si pretului actiunilor companiilor. In general, aceasta literatura arata ca analistii nu produc previziuni mai bune decat modelele simple de prognoza.